Unul din oraşele provinciale romane din întreaga lume care s-a păstrat cel mai bine pînă în zilele noastre este Jerash, care este situat la aproximativ 45 km spre nord de la Amman.
În primul veac al erei noastre noul plan al oraşului a fost adoptat de la strada principală colonizată, Cardo, la sfîrşitul de sud al căreia – un loc oval de o frumuseţe rară, după care două teatre cu locuri pentru aproximativ 3000 persoane.
Între ele – catedrala Zevsa, versiunea sa elenistă pe o terasă puţin mai joasă, în al II-lea veac al e.n. reconstruit pe deal mai sus. Tot în al II-lea veac Cardo a fost mărit. Două străzi paralele au fost făcute în nordul şi sudul Decumanusului. La est de Cardo s-a ridicat o frumoasă clădire cu 8 unghiuri care reprezenta piaţa agricolă, de asemenea, numai că la sud de Decumanusul de Nord, al doilea după mărime teatru, sau odeon. Au fost alăturate două băi mari mai spre est, nu departe de regiunea populată.
Jerashul continua să fie dominat de marea catedrală Artemis, construită şi mărită (dar nu finisată) între primul şi mijlocul veacului al II-lea, şi dedicată conducătorului oraşului. În perioada Bizantină multe biserici au fost construite, în general era întrebuinţat materialul de construcţie roman, dar gama de culori a gherasului e deja trecută.
După năvălirea perşilor în anul 614 şi cotropirea arabă din 636, oraşul devenise centru regional al umaiazilor, cu o bogată şi frumos amenajată moschee. Dar după cutremurul din anul 749 şi trecerea Califatului în Bagdad, oraşul a dispărut în beznă.
În anul 1806 tînărul savant neamţ, Urlici Sitzen, identificase ruinele Jerashului, şi în curînd a fost continuat de mulţi călători din vest.
